ATACUL DE NOAPTE

             Doresc să deschid acest blog cu un material de analiza militară referitor la Atacul de Noapte  condus de Vlad Țepeș domnul Ţării Româneşti , în noaptea de 17 iunie 1462 asupra armatei condusă de Mehmed al II-lea sultanul Imperiului Otoman , atac care la vremea aceea s-a desfășurat după o tactică militară inovatoare , folosită în zilele noastre de forţele speciale de cercetare-diversiune . Această bătălie este unica în istorie , care s-a desfășurat după acestă tactică militară , neavând cunoştinţă despre o alta asemănătoare . Discutam cu un prieten despre Atacul de Noapte  și îmi spunea că dacă noi aveam istorici în vremea aceea , această luptă era studiată fără doar și poate la Academia Militară West Point din S.U.A.

Începutul

                Vlad al III-lea  Țepeș  s-a născut în anul 1431 în cetatea Sighişoara din Transilvania , ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul si nepot al marelui voievod roman Mircea cel Bătrân . Numele tatălui Vlad al II-lea Dracul a fost dobândit după ce a fost primit în Ordinul Dragonului (în latină Societas Draconistrarum) fondat în 1408 de împăratul Sigismund de Luxemburg, Împăratul Sfântului Imperiu Roman. Ordinul creat de Sigismund, dorea să crească puterea politică a bisericii și să protejeze familiile nobiliare de Imperiul Otoman , acest ordin militar a fost asemănător cu Ordinul Templierilor sau cel al Cavalerilor de Malta, ce s-au format în zona centrală a Europei .                                                                                

            Vlad al III-lea  Țepeș  a fost crescut sub ocrotirea părinţilor până la vârsta de 11 ani după care tânărul prinţ este luat ostatic împreuna cu fratele sau mai mic Radu de către sultanul Murad al II-lea, ca semn al obedienţei tatălui sau, ajuns principe al Valahiei. Singur printre turcii cei dușmănosi, viitorul  Țepeș  își continua studiile militaro-tactice, devenind un mânuitor expert al iataganului  și al suliței . Caracterul sau agresiv și privirea cruntă, l-au ţinut departe de șicanele turcilor. El nu va fi eliberat decât şase ani mai târziu, odată cu asasinarea tatălui ,  Vlad al II-lea Dracul , moment în care și fratele sau mai mare, Mircea al II-lea, este torturat și îngropat de viu de către boierii munteni deoarece în Ţările Romane ereditatea nu reprezenta un factor hotărâtor pentru alegerea următorului voievod, acesta fiind numit prin bunăvoinţa majorității nobililor. 

               Vlad  Țepeș  pornește, în 1448, în fruntea unei armate turceşti pentru a cuceri tronul Valahiei dar este învins în prima bătălie , Vlad devenind domnitor de abia în anul 1456 .

Situația premergătoare .

          După ce Iancu de Hunedoara a murit pe neaşteptate , stindardul luptei antiotomane a fost preluat de către Vlad  Țepeș  (1448, 1456-1462, 1476) supranumit și Draculea , fiind cunoscut  în istorie drept Cavalerul dreptății .

        Vlad  Țepeș  a refuzat plata tributului (10.000 galbeni anual) și a încheiat o alianţă antiotomană  cu Matei Corvin, regele Ungariei , fiul lui Iancu de Hunedoara . Astfel a atras riposta  Porții otomane și după dejucarea unui plan al sultanului de a-l prinde pe Vlad  Țepeș la Giurgiu, acesta a declanșat în iarna dintre anii 1461-1462, campania de la Dunare . Profitând de obiceiul turcilor de a nu duce războaie iarna, voievodul trece Dunărea înghețată și  ataca orașele și cetățile turceşti fortificate , cucerind prin diversiune cetatea Nicopole din Bulgaria . Vlad  Țepeș  și-a împărțit armata în mai multe grupuri mici și a acoperit circa 800 kilometri în două săptămâni, nimicind peste 23.000 de turci și bulgari. Într-o scrisoare adresată lui Corvin, datată din 11 februarie 1462, Vlad  Țepeș  a scris:

        Am ucis bărbați și femei, bătrâni și tineri, locuitori din Oblucița și Novoselo, unde Dunărea curge în mare, până la Rahova, care este lângă Chilia, din josul Dunării până la locuri ca Samovit și Ghighen. Am ucis 23.884 de turci și bulgari fără să-i socotim pe cei pe care i-am ars în case sau cei a căror capete n-au fost tăiate de soldații noștri.... Așadar Înălțimea Voastră trebuie să știe că am rupt pacea cu el (sultanul).

               Cronicarii de curte ai lui Vlad au notat victimele acestei campanii. “La Oblucitia si Nevoselo 1350 turci trași în   țeapă, la Dirstor, Cartal și Dripotrom 6840, Turtucaia 630, Giurgiu 6414, Rahova 1460, Novigrad si Sistov 749 și Marotiu cu doar 210 de turci de ambele sexe și toate varstele”. Raportul lui Balbi, ambsadorul  venețian la Stambul ne spune ca Vlad deținea o armată  de maxim 30.000 de soldați, în timp ce Petrus Thomasio scrie ca valahii aveau doar 22.000 de războinici. Această  acțiune temerară a lui Vlad  Țepeș  a atras  expediția militară a sultanului din primăvara anului 1462. Ordia cea grozavă s-a pornit spre Valahia, conform cronicarului Laonicus Chalcondil, un număr de 250.000 de războinici mărșăluiau spre Dunare. Numai corpul de elita al ienicerilor număra 25.000 de luptatori. In fa ța colosului musulman, Vlad cere ajutor regelui Matei Corvin, ajutor care nu a venit niciodată. Fara ajutor Vlad pune la punct strategia de apărare si intentiona să-l atragă pe Mahomed in padurile dese si intunecate ale Teleormanului , unde erau cadavrele unor turci trasi in teapă (de aici vine denumirea de Teleorman, derivate din turcescul Delii Orman - padure nebună). 

Turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși , voievodul se foloseste de o serie de tactici militare vizionare care apar in Europa de-abia in perioada modernă ,  istoricii straini îl acreditează pe Vlad ca fiind unul din primii cruciați europeni care au folosit praful de pușcă "într-un mod creativ - mortal". Un contingent de ieniceri au reusit sa  debarce în timpul nopții la Turnu, unde aproximativ 300 din ei au fost uciși de atacurile valahilor. Ienicerul de origine sârbă Constantin din Ostrovița a scris despre întâlnirea cu Vlad Țepeș:

              "La căderea nopţii, am intrat în bărci, am luat-o la vale pe Dunăre și am trecut pe malul celălalt la câteva mile mai jos de locul în care era oprită armata lui Vlad. Acolo am săpat tranșee, pentru a fi protejați de cavalerie. După aceea am trecut din nou pe partea cealaltă și am transportat restul ienicerilor peste Dunăre, iar după ce toată infanteria a ajuns pe malul opus, ne-am pregătit și am început să avansăm încet spre armata lui Vlad, împreună cu artileria și restul echipamentului adus cu noi. Fiind opriți, am instalat tunurile, dar nu destul de repede pentru a împiedica pierderea a trei sute de ieniceri, uciși de valahi.... Văzând că partea noastră începe să slăbească, ne-am apărat cu cele 120 de arme cu care am traversat și am tras atât de des încât am reușit să respingem armata prințului și ne-am îmbunătățit pozițiile.... iar Dracul, văzând că nu poate opri traversarea, s-a retras. După aceea sultanul a trecut Dunărea cu toată armata și ne-a dat 30.000 galbeni pentru a fi împărțiți între noi."

           Armata otomană a reuşit să avanseze, dar Vlad Țepeș le-a îngreunat considerabil avansul, pârjolind terenul și otrăvind fântânile. De asemenea valahii au deviat cursurile râurilor mai mici, formând astfel terenuri mlăștinoase. Au fost pregătite capcane, săpând gropi care au fost după aceea acoperite cu crengi și frunze. Populația și animalele de ogradă au fost trimise în munți, iar timp de o săptămână armata lui Mehmed și-a continuat marșul anevoios, suferind de foame și de sete, "negăsind nici un om, nici un animal, nimic de mâncare sau de băut." dupa cum relatează cronicarul bizantin Laonicus Chalcondil . Tactica pămantului parjolit , lupta continuă de hărțuială, apărarea activă  și plină de curaj practicată de români au făcut ca eficacitatea puternicei armate turceşti sa fie diminuată, iar suferințele pricinuite  în urma contactelor cu oștirea lui Vlad Țepeș să aibă  urmări grave asupra moralului trupelor otomane. Ingeniozitatea manevrelor inițiate de voievod, rezistenta și tactică neaşteptată, curajul ostașilor români sunt o veritabilă surpriză, care a venit să răstoarne aşteptările și planurile strategice ale sultanului , adoptând o tactică de gherilă , cavaleria română a atacat sporadic elemente răzlețe ale otomanilor precum și corpurile de logistica  și de aprovizionare care erau esentiale pentru o armata de 250.000 de oameni. De asemenea , Vlad a trimis suferinzi de boli ca lepra, tuberculoză, sifilis și ciumă bubonică sa intre în contact cu armata turcească  și să infecteze cât mai mulți dușmani . Ciuma bubonică fiind cea care a început să se împrăștie în armata otomană și să facă cele mai multe victime .

Atacul de Noapte

             Turcii au avansat spre Târgoviște , după ce au fost respinși aproape de Bucuresti la insula fortificată Snagov . La 17 iunie turcii și-au așezat tabăra la sud de capitală . Tabăra “zidul de diamant” era organizată exemplar , cu șanțuri de apărare de jur împrejur, cu țăruși legați cu lanțuri și un cerc de cămile cuprins între acești țăruși și un gard de sulițe ce părea imposibil de atacat. Prima ei linie o formau ostașii de dobândă și pripas. Spahii erau așezați de amândouă părțile cortului sultanului și erau totdeauna gata să-l apere pe sultan. Locul din stanga , considerat si cel de mare cinste era ocupat de ostașii călări. In  sfârșit, trebuie amintit corpul vestiților ieniceri , ostașii cei mai fideli, gata în orice moment sa-și dea viata pentru sultan , care făceau o straja deasa cu miile lor de corturi, in jurul stăpânului lor.

        Neînfricat în fata morții, curajos pana la incredibil, abil și distins general, Vlad, pentru a-l învinge pe Mahomed al II-lea, se hotărăște ca personal să-l ucidă pe sultan in cortul său . Inaintea începerii atacului, Vlad fidel principiilor sale a intrat ca iscoada în tabăra turcească îmbrăcat în straie turcești , nedorind probabil să folosească alti informatori care ar fi pus in primejdie  reușita și ca umblând prin tabăra otomana a adunat informații prețioase organizarea taberei  și despre cortul sultanului .“Cunoscator  desăvârșit al practicilor de război ale otomanilor, pentru ca a  petrecut o parte din tinerețea sa alături de ei , știind și graiul turcesc , Vlad se hotărî a încerca a surprinde noaptea tabăra otomană pentru a descoperi pe sultan în cortul sau de purpură  și a-l ucide “după cum ne spune Laonicus Chalcondil. 

       Inainte de începerea atacului Vlad Tepes le-a spus oamenilor săi "Ar fi bine ca cei ce se gândesc la moarte să nu mă urmeze"

Fiind bine informat asupra situației din tabăra turcilor, Vlad  Țepeș  și cei mai buni osteni se îmbracă în straie  turcești și se infiltrează între otomani dezlănțuind Atacul de Noapte, cu aproximativ 7.000 de călăreți , într-o demonstrație de curaj unică în istoria omenirii (niciun alt lider militat înainte sau după el , nu s-a deghizat și a atacat o tabăra dușmană din interior).

       Atacul a început "la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața și a provocat o mare confuzie în tabăra otomană” conform relatărilor lui Laonicus Chalcondil “valahii au sunat goarnele și au dat foc corturilor turcești , năvălind  în tabăra sultanului , pornind pe la întâia strajă a nopții, profitând de obiceiul acestui popor de a nu se deplasa noaptea , Draculea , cu putini, însă cu cei mai buni dintre ostenii săi, atacă  tabăra otomană, dând navală în mare viteză, în  rânduri perfect strânse și  închegate. Acest curajos torent de soldati a avut efectul unui trăznet, ce ar fi lovit tabăra turcilor. Ei au primit mai întâi riposta armatei asiatice, pe care au străpuns-o cu făcliile aprinse, tăind drumuri mai departe spre cortul sultanului, prin desimea  ostașilor Semilunei, derutați de acest eveniment neaşteptat.” 

     Vlad Țepeș însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a distrus cavaleria Anatoliana , dar l-a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak Pașa și Mahmud Pașa. Ienicerii sub comanda lui Mihaloğlu Ali Bey au reusit sa se mobilizeze si i-au urmărit pe valahi, reușind să ucidă între 1.000 - 2.000 din ei . Un număr mare de cai și cămile au fost ucise  și se pare ca pierderile totale ale otomanilor s-au situat la  circa 15.000 de soldați.

Finalul campaniei

      Cu toate că atât moralul său cât și al armatei sale era la pământ, Mehmed a decis totuși să atace capitala Targoviste , dar orașul a fost apărat de soldații valahi, in timp ce cadavrele a aproximativ 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă se aflau în afara zidurilor orașului, pe o distanță de circa 60 km . Chalcondil, descriind reacția sultanului, a scris:

        “Atât de copleșit a fost de cele văzute, încât sultanul a spus că nu poate lua pământurile unui om care face atâtea minunății și își impune voința asupra supușilor săi în felul acesta și cu siguranță că un om care a făcut atâtea este demn de lucruri mărețe.”

         Mehmed a ordonat să se sape un șanț mai adânc în jurul taberei turcești pentru a preveni penetrarea valahilor, iar a doua zi 22 iunie turcii s-au retras.